Alinuta mergea pe strada cu doua furculite în mâini si striga:
A: Cine vrea sa se uite in binoclu? Gratis! Satisfactie garantata.
Un trecator naiv se ofera. Alinuta îi baga furculitele-n ochi. Trecatorul începe sa strige:
T: Hei, dar nu vad nimic. M-ai pacalit.
Alinuta învârte furculitele si îl linisteste:
A: Stai, ca înca nu l-am reglat.
Binoclul
Bradul de Craciun
Alinuta, o fetita simpatica, eleva în clasa a doua, vine acasa de la scoala, si spre marea ei surpriza vede un enorm brad de Craciun în mijlocul sufrageriei.
Alinuta: Mamico, ce brad frumos… e pentru mine?
Mama: Pai pentru cine sa fie draga, pentru tine, câti copii am eu?, raspunde mama.
A: Auzi mamico, da de ce brad de Craciun acum, ca suntem de abia in iunie?…
M: Pai ce sa facem draga, cu leucemia ta nu se stie niciodata…
Intuneric
Alinuta tânjea la jucaria altui copil:
Alinuta: Da-mi-o si mie sa ma joc putin.
Copilul: Nu.
A: Hai te rog frumos.
C: Nu!
A: Daca nu mi-o dai îti scot un ochi.
C: Nu vreau!
Alinuta îi scoate un ochi.
A: Daca nu mi-o dai sa ma joc ti-l scot si pe celalalt.
C: Nu! Nu! Nu!
Alinuta îi scoate si celalalt ochi.
A: Ei, acum te-ai razgândit?
C: Acum nu mai pot, ca mi-a zis mama sa ma duc acasa când se face întuneric.



